“Se făcea că iubeam. Eram îndrăgostit şi o vedeam doar pe ea. Voiam să am orgasm şi cu altele, dar îl preţuiam pe al ei.
Se făcea că ne era bine, călduţ, promiţător. Mă speria gândul veşniciei alături de ea, o singură femeie, dar ştiam că vom experimenta îndeajuns de mult încât să mă potolesc.
Mi-o lua în gură cu pasiunea unei soţii care îşi adora soţul. Nu înghiţea, dar făcea gargară. Intimitatea cu ea era amuzantă, revelatoare şi unică. Eram bărbatul ei.
Apoi mi-a pus condiţii. După care mi-a dat ultimatum. După care s-a mutat la mă-sa. S-a strigat linie: pacientul era mort.
Am picat în genunchi şi mi-am admirat balele în cădere. Eram tot eu, dar mai prost şi al dracului de norocos: o femeie mă refuza, milioane mă aşteptau.
Mă aşteptau, dar nu să le intru în familie şi să le cunosc părinţii şi obiceiurile plicticoase de prânzuri cumpărate din albumele Kodak. Nu, nu aveam de gând să ascult mofturile şi condiţiile unui nou clitoris în spume. Noua mea dietă implica doar condiţionările mele: stai aşa, întoarce-te, muşcă-mă, ia-mi-o în gură, dă-i-o şi sorei tale…
Femeia are un singur gând curat: să se fută în cele mai angoasante poziţii pentru fizică. Restul gândurilor ei sunt mine antipersonal, mai exact anti-bărbat.
Femeile nu au nevoie de bărbaţi ca şi construcţie psihică, ci de angajaţi în corporaţia iubirii conjugale (structură moleculară incertă, dar croită pe format publicitar: o viaţă mai bună te aşteaptă în braţele unei femei alături de care poţi consuma conserve, paste, detergent, automobile scumpe, rate bancare, excursii în ţări exotice, crize biliare – aţi observat că în reclame la pastile pentru bărbaţi undeva în fundal, dacă nu în cel mai important cadru, apare o femeie, fie tânără, fie în vârstă, depinde de nefericit? Consumul de produse scumpe de zi cu zi nu se face masiv în doi, pentru că nefericirea celui singur se limitează la nevoi simple, imediate, care nu susţin economia de consum. Nefericirea în doi e profitabilă pentru producători şi adevărata piaţă de desfacere. Cine pune botul la sloganul “găteşti acasă, economiseşti” nu ştie preţul adevărat al vieţii. După sex, gătitul e singura găselniţă a femeii de a te mai atrage şi ţine în casă, departe de restaurantele unde mişună sute de corpuri tinere, perverse, gata să fie supuse. Când sexul scade în frecvenţă, creşte rata gătitului în casă. Femeia se reinventează în ochii tăi: din sursă de erecţii devine sursă de colesterol, burtă şi idei puţine. Femeia instaurează regimul sexului de bun simţ, al mâncatului în doi la lumina lumânării atent alese din Ikea. Cina e vârful unui aisberg care îţi pluteşte de mult prin casă şi tu habar nu ai. Tu ajungi invitat în propria casă în fiecare seară. Erai un bărbat printre alţi rătăciţi. Acum eşti al ei şi ea obligatoriu a ta, ca responsabilitate şi ocupaţie. Hai, ajut-o să cureţe frigiderul în weekend !
Bărbatul singur nu îşi va decora casa. El va trăi simplu, rudimentar cu două nevoi de bază: mâncarea-confortul şi femei. Pentru că, uimitor, şi el, cel singur, îşi poate găti dacă simte nevoia unei mâncari calde. Advertisingul a denaturat nevoia vânătorului care, în sfârşit nu mai era nevoit să vâneze pentru familie pentru că tehnologia îi oferea şi alte şanse de a supravieţui în sălbăticie. Societatea econoamă insistă pe nocivitatea celibatului: cei singuri consumă excesiv din resursele de bază, spaţiu, apă, gaze, încălzire, curăţenie. Mutaţi-vă împreună! strigă contabilul mondial, consumaţi mai puţin din resursele planetei şi mai mult din produsele companiilor private. Reclama, prin insuflarea de nevoi legate de produse care trebuie cumpărate de cineva, i-a dat femeii curajul de a se impune. Astfel ea vine de mai multe ori la tine. În primele dăţi se fute în draci şi nu prea îi pasă de bordeiul şi obiceiurile tale. Apoi tu îi zici că o vrei mai mult lângă tine. Nu să se mute, ci doar să ţi-o sugă mai des, dar ea se face că nu înţelege şi o dă pe-a ei. Vine, decorează, modifică, complică. Ea nu mai e aia cu pizdă strâmtă, sâni frumoşi, zâmbetul aparte şi mintea jucăuşă. Acum e aia care, cel mai probabil, stă cu tine, îţi calcă, spală, face curat, are carieră şi pregăteşte un brief pentru un bebe.)
…angajaţi în corporaţia iubirii conjugale, superioare bisericii şi capitalismului, pentru că a ucis (dacă nu fizic, cu siguranţă mental şi emoţional) cu mult mai mulţi.
Sună familiar, nu? Toate gândurile negre par ale noastre. Când citeşti aceste rânduri priveşte-ţi atent femeia. Şi ea citeşte cu aceeaşi poftă, vrea să afle înaintea ta, ca să îşi scoată din timp armele.
Revenind la divorţatul de mine…
Mi-am luat inima în dinţi şi am ieşit în lume. Femeile erau peste tot, pândeau masculul dezorientat, cu ceva bani în bancă şi cu pula băţ.
Ana, Simona, Tania, Iulia, Laurenţia…vouă tuturor celor din ultimii doi ani, vã mulţumesc pentru clipele de futai pur. Curve, patroane, matroane, soţii, contabile, bisexuale, minore, prea adulte…toate femeile merită un pic din aroganţa unei erecţii care şi-a propus doar să fută în toate poziţiile disponbile astăzi pe piaţă – în pat am ajuns foarte rar.
Cât despre iubire – iubiţi-le voi, eu doar le fut să vi se întoarcă relaxate acasă. Eu le umilesc şi supun, iar voi le scoateţi în oraş. Le arăt partea ireală a vieţii, plină doar de plăcerea care le scutură din rărunchi şi brusc înţeleg că Dumnezeu nu există, ci doar o teamă imensă de a-ţi trăi viaţa aşa cum vrei – prea multă responsabilitate pentru ele care au învăţat biblia iubirii, a căsătoriei, a copiilor, a amanţilor ocazionali şi a soţului veşnic, sau a divorţului la îndemână pentru a relua ciclul găunos al sensului vieţii pe pământ.
Când sexul oral se îmbină atrăgător cu trezitul alături de ea dimineaţa, da, eşti în pericol să te îndrăgosteşti. Ştiu cât de greu e să rezişti acestei tentaţii complet naturale, dar nimicitoare ca o trecere de pietoni desfiinţată. Dacă te-ai trezit într-o dimineaţă îndrăgostit de ea, cea care cu câteva ore în urmă îţi gemea beată prin casă, deschide bine ochii şi fă-ţi următorul jurământ: până la prânz o fuţi pe alta, până seara trebuie să descoperi o altă nimfă care să te farmece parţial, exact cât îi stă bine haiducului, nu eunucului. Nu pentru că ea, cea din pat, de care te-ai îndrăgostit, nu merită, ci pentru că aşa trebuie. Să fii şi mai ales să rămâi bărbat e o meserie, nu un lifestyle.
Doar leneşii se îndrăgostesc.
Ai de dus o luptă permanentă cu tine, nu cu restul. Eşti bărbat, nu soţ sau tată. Astea sunt atribute-accesorii, ca şi cravata sau jobenul. Câteodată cochetezi cu ideea, ştiu, dar nu uita că nu în familie vei fi bărbat, ci acolo pe front. Acolo unde nimic nu se lipeşte de tine dacă nu lupţi. Iar când lupţi simţi ceea ce îţi trece prin minte chiar înainte să ai orgasm, adânc înfipt în cea mai bună prietenă a nevestei tale…

***

Futaiurile care urmează poate au implicat femei dragi unora dintre voi, soţiile altora, şefele unora sau amantele câtorva. Oricum, să ştiţi că în toate cazurile mi-a făcut plăcere să fiu parte din universul vostru.
Acum e rândul vostru să fiţi martorii universului meu.”